Pierduta in umbre de sange

[b]Este un fic pe care l-am mai posta si pe alte site-uri, si va anunt ca nu veti intelege






Capitolul 1


Primul craniu presarat cu sange



Singuratatea. Un
cuvant atat de simplu ce destainuie odata cu el mii deintelesuri. Unii
inteleg prin singuratate, nefiinta, altii pur si simplu lipsa acelui
curent trecator numit de noi simplu iubire.Dar ce este acea iubire?
Pentru orcine alt cineva inseamna lucruri materiale, dar pentru mine inseamna
crutarea unei vieti nevinovate.Asa am fost mereu, cu toate ca ar fi
trebuit sa-mi ingrop sentimentele intr-o prapastie, acestea au devorat
peretii pana ce doar cenusa ramasese din acel paravan. Mi-e greu, mi-e
atat de greu sa privesc amintirile unor oameni tineri in plina viata cum
se deruleaza cu o viteza ametitoare in propria mea inima. Acesta a fost
blestemul meu, al mamei, ce a incalcat rusinos regulile destainuindu-si
iubirea unui muritor, acel blestem ce ne impinge catre o eternitate
trecatoare. Cat de sec. SEC, SEC, SEC, fara sens si urma de
rationament.Tot ce pot sa fac in momentul acesta e sa
privesc stelele ce sclipesc lacome, mascandu-si chipul cu patura pufoasa ce-si facea repede si nedorita prezenta. Mii de fiinte
asemeni
spiridusilor se pravalesc agale peste fata mea inclinata catre cer.Simt
cum imi purifica parul rozaliu imbacsit cu sange. Ridic usor coasa mea
de o culoare vaga si plictisitoare de alb despicand taios
aerul.
Varful lamei se opreste in piptul unei tinere prostituate, ce-si
petrecea pretioasa viata in baluri pline ochi de betivi incompetenti. In
urmatoarea secunda pelerina mea e stropita violent de lighidul sangeriu
ce curgea din abundenta din corpul victimei. Doare stiu ca doare, acel
sentiment cum suflarea vietii iti ieste pur si simplu smulsa, ramanand
doar un obiect nu cu mult mai important decat o piatra sau o firmitura
de pamant. Inca un suflet colectat, inca o viata subjugata.Asta mi-e
meseria,
fie ca placerea e sau nu de partea mea. Merg singura pe aleile
prapadite sub greutatea acelor animale ce se autodenumesc atotputernice.
Cat de jalnic. E adevarat ca as dorii sa-i salvez, dar adanc in mica
mea frantura de suflet, ii dispretuiesc din tot ce insemn "eu" . Nu-i
pot suporta cu toate ca vreau sa-i protejez, le doresc moartea, dar
atunci cand au nevoie le intind inocent mana. Imi e sila de propria
persoana de la un timp de vreme.Ma uit fara un reper in jur,
atintindu-mi intr-un final privirea catre crengile strambe ale
copacilor. Erau pline de frunze ce aveau culori ce variau de la nuante
stupide de rosu la linistitoare culori galbui, era minunat sa le
urmaresc dansul ce strabatea cerul si despica lacrimile argintii. Cu
ultima suflare se plavaleau fara vr-un regret pe asfaltul ce se contopea
cu acea culoare stearsa a cetii.Acompania gratios dansul furnzelor
creindu-le o scena de spectacol .Puteam spune ca se aseamana cu oamenii,
dar as mintii, oamenii urla cand aud de sfarsitul vietii si incep sa-si
dezvaluie in van regretele si neajunsurile calcandu-te pe nervi.
Intr-un final tu trebuie sa le devi calauzitor spre acel eden pierdut
si atat de apreciat, au o imagine ingusta a acelui loc numit rai si o
imagine prea vasta a iadului. Raiul e precum o mare fara de sfarsit,
fara sens, cu plante vii si micuti elfi ce si-au dat viata in lupta
popoarelor de la inceputul timpurilor, iar abisul ei bine abisul
reuneste stramtoarea unei cutii cu asa zisul miros al pieirii. Am fost
in ambele locuri si as putea spune ca nu-l prefer pe nici unul, ambele
te trag afara din aceasta lume ce straluceste in bataia soarelui, si-si
dezvaluie tainele la mangaierea lunii.
Imi place aici alaturii de fiintele astea vii si enervante ce pe alocuri te fascineaza pur si simplu.[/b]

[b]No branzulica ia d-aici una bucata next:> Vreau sa vad daca intelegi ceva:))




Capitolul 2





Pe urmele viitorului trecut



Stau
intinsa pe acea suprafata moale si ingusta a patului. E asa blanda cu
pielea mea fina. Simt cum mii de licurici imi strabat pielea, e, pur si
simplu delicios. "Aseara viata unei tinere a fost curmata bizar", ce
ciudat aduc oamenii amuzamentul la stiri si in ziare, acestea erau
primele randuri din cel mai citit ziar, neinteresant.Ma ridic usor de pe
acel coltisor de rai si ma indrept spre dulapul masliniu.Inainte sa ma
opresc in fata sa, fac un scurt popas la fereastra unde incep sa admir
frumusetea divina a acestei zile neprihanita de sange.Razele se
reflectau frenetic pe fata mea palida, dandu-le ochilor mei o nuanta
spectaculoasa de verde. Uneori petreceam ore urmarind cum pasarile dadeau
impacientate din aer straduindu-se sa acapareze albastrul cerului, sau
cum tinerii copii petreceau ore alergand prin parc sau balansandu-se pe
vechiul leagan. Rasetele lor cristaline imi gadila inima demult
inghetata. Ador sa le vad micile zambetele si imbufnarile zilnice, sunt
atat de puri si intacti sufleteste, imi vine sa-i mananc. Glumeam, asta
fac demonii, eu sunt un Zeu al Mortii, total opusul, defapt cele doua
neamuri sunt dusmane din sange in sange, din nou acel cuvant care nu
exprima absolut nimic, adica trist.
Ma departez lent de fereastra
intredeschisa, apucand manerul dulapului. Privirea mea scotoceste fiecare
coltisor al micului material de lemn alegand o camasa alba, larga, pe
care instinctiv mi-o rasfrang la maneci, cu niste pantaloni gri si cizme
putin mai sus de incheietura, largi grii.Vesnicul meu lant accesorizat
cu o pisicuta nu putea lipsi din peisaj asa ca-l pun cu multa atentie la
gat.Dupa aceasta parte agitata a zilei, pornesc lent catre parc unde
imi petrec majoritatea timpului.Poate voi reusii in sfarsit sa mai
salvez o viata, dupa multele pierdute in abisul fara fund.In minte simt
inca mirosul sangelui ce a patat de fiecare data trotuarul pietruit.
Orele
trecusera ca deobicei pe langa mine fara sa-si anunte plecarea sau
venirea, erau niste trecatoare.Sirul gandurilor imi este oprit de un
urlet terifiant de durere.Ma ridic rigid si incep sa alerg neindemanatic
si stramb, ghidata fiind de zgomotele infioratoare.Fara sa realizez o
masina pornea agale pe strada claxonand innebunitor.Doar o intoarcere
defecta a capului si corpul meu a fost spulberat de zidul caramiziu al
unui bloc obisnuit.Ma ridic fara vlaga de jos tinandu-mi capul firav in
mana.Durea, dupa mult timp simteam acea durere ce ma stanjenea la
propriu.Nu o suportam de cand am simtit-o prima data, atunci cand mana
groazeii a decis ca existenta mea e inutila.Continui sa alerg disperata,
pe aleile parasite, fara sa mai disting o forma de viata.Ma ridic
intr-unul dintre balcoanele amenajate frumos cu floriisi tot felul de
zorzoane, opera clara a unei bunicute parasite ce-si asteapta
constincioasa sfarsitul, la gandul acesta scurt, o arcuire vaga a
buzelor trandafirii isi facea simtita prezenta pe chipul meu angelic.O
bufnitura asurzitoare imi strabate rapid urechea, iar cand privirea mea
banuitoare cade pe trotuar, vad un tanar lipit de stratul dur de
asfalt.Il vad pe vesnicul tip imbracat misterios in negru cu palarie
deasemenea, de care mi sa scarbit.Acel personaj mereu devora suflete
nevinovate fara macar sa observe importanta acestuia.
Coasa mea
alburie aparu spectaculos, rasarind din niste flacari conturate cu
albastru.Cobor sub demonul ce se pregatea sa-si introduca ghearele pe
gatul aratosului brunet, impingandu-i partea inferioara a armei in
burta, avand grija sa-i provoc niste pagube minore.Tanarul se ridica
impacientat tarandu-si pentru cateva secunde piciorul ranit.O lua la
goana fara sa priveasca in urma devenind una cu umbrele copacilor



Sasuke in cimitir



Pietrele
funerare se conturau uniform in intunericul banal. Era o imagine stranie
ce-ti strabatea corpul cu fiori. Nu puteam sa mor. Nu acum cel putin,
parintii mei isi sacrificasera viata doar ca eu sa continui acest ciclu
lipsit de sens. Oftez zgomotos asezandu-ma intr-o curbura a unei salcii
batrane. Era oarecum frumos sa-mi petrec ceva timp privind stelele
atotstiutoare, dar stiam ceva ce putea stralucii mai tare ca ele. Acei
ochii verzui ce-si implanteaza imaginea direct in inima ta. O privisem
doar pentru cateva secunde, dar simteam ca o cunosc de-o vesnicie.
[/b]

Aaaargh :X: Cumva vii noaptea sa ma spionezi?? Eu am mobila maslinie

OOff .. Finiutsa, Sparanghelul, Finetti-ul meu duuuuuulce

Iti ador fic-ul, mai ales ca e cu eventimente paranormale de-astea =]]]] Aaaa :X: Si a aparut si Sas`ke in peisaj!!!

Deci pisicuta, finetti-ul, meu si toatea alea :]]]] Sa aduci neeext-ul cat ma repede ca de nu te spuuulber !!! Apropo: sfarsit !!!!!